O definiție pentru înfurcătură
Regionalisme / arhaisme
înfurcătúră, înfurcături, (înfurcitură), s.f. (reg.) Bifurcație de drumuri: „Și la o vreme a ajuns la o înfurcătură de ulițe” (Bilțiu, 1999: 191). – Din înfurci.
Intrare: înfurcătură
înfurcătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.