4 definiții pentru înfurca
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFURCA1, înfurcesc,[1] vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) A lua fân în furcă. [Prez. ind. și: înfurc] – În + furcă.
- Formă gramaticală incompatibilă cu forma de infinitiv. Poate înfurchez? — gall
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfurca (a ~) (a lua cu furca) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înfurc, 2 sg. înfurci, 3 înfurcă; conj. prez. 1 sg. să înfurc, 3 să înfurce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*înfurca (a ~) (a lua cu furca) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 înfurcă; imperf. 3 sg. înfurca; conj. prez. 3 să înfurce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înfurca, înfurchez, vb. I (reg.) 1. a lua fân în furcă. 2. a (se) desface (ceva) în două părți, în doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se încrăci. 3. (fig.) a avea de furcă cu cineva, a se încăiera.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfurca
verb (VT10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înfurca, înfurcverb
- 1. A lua fân în furcă. DEX '09
etimologie:
- În + furcă DEX '09