4 definiții pentru înfurca

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFURCA1, înfurcesc,[1] vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) A lua fân în furcă. [Prez. ind. și: înfurc] – În + furcă.

  1. Formă gramaticală incompatibilă cu forma de infinitiv. Poate înfurchez? — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfurca (a ~) (a lua cu furca) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înfurc, 2 sg. înfurci, 3 înfurcă; conj. prez. 1 sg. să înfurc, 3 să înfurce

*înfurca (a ~) (a lua cu furca) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 înfurcă; imperf. 3 sg. înfurca; conj. prez. 3 înfurce

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfurca, înfurchez, vb. I (reg.) 1. a lua fân în furcă. 2. a (se) desface (ceva) în două părți, în doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se încrăci. 3. (fig.) a avea de furcă cu cineva, a se încăiera.

Intrare: înfurca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfurca
  • ‑nfurca
  • înfurcare
  • ‑nfurcare
  • înfurcat
  • ‑nfurcat
  • înfurcatu‑
  • ‑nfurcatu‑
  • înfurcând
  • ‑nfurcând
  • înfurcându‑
  • ‑nfurcându‑
singular plural
  • înfurcă
  • ‑nfurcă
  • înfurcați
  • ‑nfurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfurc
  • ‑nfurc
(să)
  • înfurc
  • ‑nfurc
  • înfurcam
  • ‑nfurcam
  • înfurcai
  • ‑nfurcai
  • înfurcasem
  • ‑nfurcasem
a II-a (tu)
  • înfurci
  • ‑nfurci
(să)
  • înfurci
  • ‑nfurci
  • înfurcai
  • ‑nfurcai
  • înfurcași
  • ‑nfurcași
  • înfurcaseși
  • ‑nfurcaseși
a III-a (el, ea)
  • înfurcă
  • ‑nfurcă
(să)
  • înfurce
  • ‑nfurce
  • înfurca
  • ‑nfurca
  • înfurcă
  • ‑nfurcă
  • înfurcase
  • ‑nfurcase
plural I (noi)
  • înfurcăm
  • ‑nfurcăm
(să)
  • înfurcăm
  • ‑nfurcăm
  • înfurcam
  • ‑nfurcam
  • înfurcarăm
  • ‑nfurcarăm
  • înfurcaserăm
  • ‑nfurcaserăm
  • înfurcasem
  • ‑nfurcasem
a II-a (voi)
  • înfurcați
  • ‑nfurcați
(să)
  • înfurcați
  • ‑nfurcați
  • înfurcați
  • ‑nfurcați
  • înfurcarăți
  • ‑nfurcarăți
  • înfurcaserăți
  • ‑nfurcaserăți
  • înfurcaseți
  • ‑nfurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfurcă
  • ‑nfurcă
(să)
  • înfurce
  • ‑nfurce
  • înfurcau
  • ‑nfurcau
  • înfurca
  • ‑nfurca
  • înfurcaseră
  • ‑nfurcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfurca, înfurcverb

etimologie:
  • În + furcă DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.