2 definiții pentru îndurligare
Explicative DEX
îndurliga vt [At: I. CR. V, 183 / Pzi: îndurlig / E: în- + durligă] (Reg) 1 A toarce când gros când subțire. 2 A vorbi fără rost.
Arhaisme și regionalisme
îndurliga, îndurlig, vb. I 1. (reg.) a toarce (când gros, când subțire); a îndruga. 2. (reg.) a spune vorbe fără rost; a îndruga, a pălăvrăgi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îndurligare
îndurligare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)