2 definiții pentru îndricare
Explicative DEX
îndrica vr [At: DOINE, 181 / Pzi: îndric / E: în- + dric] (Pop) A se forma.
Arhaisme și regionalisme
îndrica, pers. 3 sg. îndrică, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îndricare
îndricare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)