3 definiții pentru încujluire
Explicative DEX
încujlui vr [At: LB / V: ~cușlui vri / Pzi: ~uesc / E: ns cf mg Közel] (Reg) 1 A se îndrăgosti de cineva. 2 A întreține relații sexuale.
Etimologice
încujlui (-uiesc, -it), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik „a încurca” (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
încujlui, încujluiesc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relații de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încujluire
încujluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)