opțiuni
  • info

3 definiții pentru încoclețare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încocleța [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 43 / V: (reg; cscj) încocleți / Pzi: ~țez / E: în- + cocleț] (Reg) 1 vt A apuca strâns, cum se apucă cocleții Si: a încleșta (5), a înhăța (1). 2 vr (Îe) A se încocleți o luptă A se încinge o luptă. 3 vt A vorbi coerent. 4 vt A ticlui bine o minciună.

ÎNCOCLEȚA, încoclețez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încleșta, a (se) încăiera. [Var.: încocleți vb. IV.] – Din în- + cocleți (pl. lui coclete).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încocleța, încoclețez, vb. I (reg.) a apuca strâns, a înhăța, a încleșta.

Intrare: încoclețare
încoclețare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoclețare
  • ‑ncoclețare
  • încoclețarea
  • ‑ncoclețarea
plural
  • încoclețări
  • ‑ncoclețări
  • încoclețările
  • ‑ncoclețările
genitiv-dativ singular
  • încoclețări
  • ‑ncoclețări
  • încoclețării
  • ‑ncoclețării
plural
  • încoclețări
  • ‑ncoclețări
  • încoclețărilor
  • ‑ncoclețărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încocleța, încoclețezverb

etimologie:
  • în- + cocleți (pluralul lui coclete). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.