opțiuni
  • info

O definiție pentru încheietor (adj.)

Explicative DEX

ÎNCHEIETOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor

Intrare: încheietor (adj.)
încheietor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: NODEX
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheietor
  • ‑ncheietor
  • încheietorul
  • încheietoru‑
  • ‑ncheietorul
  • ‑ncheietoru‑
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarea
  • ‑ncheietoarea
plural
  • încheietori
  • ‑ncheietori
  • încheietorii
  • ‑ncheietorii
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarele
  • ‑ncheietoarele
genitiv-dativ singular
  • încheietor
  • ‑ncheietor
  • încheietorului
  • ‑ncheietorului
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarei
  • ‑ncheietoarei
plural
  • încheietori
  • ‑ncheietori
  • încheietorilor
  • ‑ncheietorilor
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarelor
  • ‑ncheietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încheietor, încheietoareadjectiv

  • 1. Care încheie; cu funcția de a încheia. NODEX
etimologie:
  • Încheia + -tor. NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.