3 definiții pentru înarticulat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înarticulat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înarticula] (Trs; d. articole de lege) Care a fost introdus în codul unei țări.

înarticula vi [At: DA / Pl: ~lez / E: ger inartikulieren] (Jur; trs; iuz) A introduce în codul unei țări un articol de lege.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înarticula, înarticulez, vb. I (înv.) a introduce în codul unei țări un articol de lege.

Intrare: înarticulat
înarticulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înarticulat
  • ‑narticulat
  • înarticulatul
  • înarticulatu‑
  • ‑narticulatul
  • ‑narticulatu‑
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulata
  • ‑narticulata
plural
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticulații
  • ‑narticulații
  • înarticulate
  • ‑narticulate
  • înarticulatele
  • ‑narticulatele
genitiv-dativ singular
  • înarticulat
  • ‑narticulat
  • înarticulatului
  • ‑narticulatului
  • înarticulate
  • ‑narticulate
  • înarticulatei
  • ‑narticulatei
plural
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticulaților
  • ‑narticulaților
  • înarticulate
  • ‑narticulate
  • înarticulatelor
  • ‑narticulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)