3 definiții pentru înarticulat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înarticulat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înarticula] (Trs; d. articole de lege) Care a fost introdus în codul unei țări.
înarticula vi [At: DA / Pl: ~lez / E: ger inartikulieren] (Jur; trs; iuz) A introduce în codul unei țări un articol de lege.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înarticula, înarticulez, vb. I (înv.) a introduce în codul unei țări un articol de lege.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înarticulat
înarticulat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)