ÎMPĂTURA (-tur). ÎMPĂTURI (-uresc) vb. tr. A îndoi (o hîrtie, o rufă, o haină), a strînge în pături: scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură în patru (RET.); pe ea (= pe ladă) erau împăturate hainele lui (RET.); adiata.. oamenii o luau o împătureau și o puneau pe fundul lăzii (LUNG.).