2 definiții pentru împăndrare
Explicative DEX
împăndra vt [At: LB / Pzi: ~rez / E: ns cf împândra] (Înv) 1 A cheltui fără rost. 2 A strica.
Arhaisme și regionalisme
împăndra, împăndrez, vb. I (reg., înv.) a prăda, a strica, a risipi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împăndrare
împăndrare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)