O definiție pentru împroțăpit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împroțăpi vtr [At: DA ms / Pzi: ~pesc / E: în- + proțăpi] (Înv) 1-2 A (se) proțăpi.
Intrare: împroțăpit
împroțăpit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)