O definiție pentru împroțăpire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împroțăpi vtr [At: DA ms / Pzi: ~pesc / E: în- + proțăpi] (Înv) 1-2 A (se) proțăpi.
Intrare: împroțăpire
împroțăpire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)