2 definiții pentru împrotocolare
Explicative DEX
împrotocola vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: ger Improtokollieren] (Trs; jur) A înscrie într-un protocol.
Arhaisme și regionalisme
împrotocola, împrotocolez, vb. I (reg., înv.) a înscrie, a înregistra, a transcrie (un protocol).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împrotocolare
împrotocolare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)