opțiuni
4 definiții pentru împelinare

Explicative DEX

împelina vtr [At: MAT. FOLK. I, 560 / Pzi: ~nez / E: în- + pelin] 1-2 A (se) face amar ca pelinul. 3-4 (Fig) A (se) necăji.

Arhaisme și regionalisme

împelina, împelinez, vb. I (reg.) a face ceva amar ca pelinul, a (se) amărî.

împelina, vb. refl. – (reg.) A se amărî, a deveni amar ca pelinul: „Că de când te-am așteptat / Gura mi s-a-mpelinat, / Nu-i bună de sărutat” (Antologie, 1980: 314). – Din în- + pelin (< sl. pelynǔ) (MDA).

împelina, vb. refl. – A se amărî, a deveni amar ca pelinul: „Că de când te-am așteptat / Gura mi s-a-mpelinat, / Nu-i bună de sărutat” (Antologie 1980: 314). – Îm- + pelin (< sl. pelynǔ) + -a.

Intrare: împelinare
împelinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împelinare
  • ‑mpelinare
  • împelinarea
  • ‑mpelinarea
plural
  • împelinări
  • ‑mpelinări
  • împelinările
  • ‑mpelinările
genitiv-dativ singular
  • împelinări
  • ‑mpelinări
  • împelinării
  • ‑mpelinării
plural
  • împelinări
  • ‑mpelinări
  • împelinărilor
  • ‑mpelinărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)