2 definiții pentru îmbârcat
Explicative DEX
îmbârca vtr [At: VICIU, GL. / S și: (îrg) înb~ / Pzi: îmbârc / E: ctm aburca + cârcă (cu schimbare de prefix)] (Reg) 1-2 A (se) urca pe ceva, suindu-se în spatele cuiva Si: (reg) a (se) aburca.
Arhaisme și regionalisme
îmbârca, îmbârc, vb. I (reg.) a ajuta pe cineva să se suie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbârcat
îmbârcat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)