opțiuni
2 definiții pentru îmburzuluire

Explicative DEX

îmburzului vtr [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în- + burzului] 1-2 A (se) zbârli. 3-4 (Fig) A se irita. 5-6 (Fig) A (se) revolta.

Arhaisme și regionalisme

îmburzului, îmburzuluiesc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se mânia, a se înfuria, a se burzului.

Intrare: îmburzuluire
îmburzuluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburzuluire
  • ‑mburzuluire
  • îmburzuluirea
  • ‑mburzuluirea
plural
  • îmburzuluiri
  • ‑mburzuluiri
  • îmburzuluirile
  • ‑mburzuluirile
genitiv-dativ singular
  • îmburzuluiri
  • ‑mburzuluiri
  • îmburzuluirii
  • ‑mburzuluirii
plural
  • îmburzuluiri
  • ‑mburzuluiri
  • îmburzuluirilor
  • ‑mburzuluirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)