2 definiții pentru îmburzului
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmburzului vtr [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în- + burzului] 1-2 A (se) zbârli. 3-4 (Fig) A se irita. 5-6 (Fig) A (se) revolta.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmburzului, îmburzuluiesc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se mânia, a se înfuria, a se burzului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmburzului
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)