2 definiții pentru îmburuienit
Explicative DEX
A ÎMBURUIENI ~esc tranz. A face să se îmburuienească. /în + buruiană
A SE ÎMBURUIENI pers. 3 se ~ește intranz. (despre semănături, vii, livezi etc.) A se umple de buruieni; a fi inundat de plante dăunătoare culturilor agricole. /în + buruiană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: îmburuienit
îmburuienit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)