2 definiții pentru îmburuienire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
A ÎMBURUIENI ~esc tranz. A face să se îmburuienească. /în + buruiană
A SE ÎMBURUIENI pers. 3 se ~ește intranz. (despre semănături, vii, livezi etc.) A se umple de buruieni; a fi inundat de plante dăunătoare culturilor agricole. /în + buruiană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: îmburuienire
îmburuienire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)