O definiție pentru îmburare
Arhaisme și regionalisme
îmbura, pers. 3 sg. îmbură, vb. I (reg.) a acoperi ceva cu ceață sau cu bură (brumă).
Intrare: îmburare
îmburare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||