O definiție pentru îmbulinare

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o îmbulina expr. a se încurca, a o încurca; a avea de înfruntat un necaz.

Intrare: îmbulinare
îmbulinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbulinare
  • ‑mbulinare
  • îmbulinarea
  • ‑mbulinarea
plural
  • îmbulinări
  • ‑mbulinări
  • îmbulinările
  • ‑mbulinările
genitiv-dativ singular
  • îmbulinări
  • ‑mbulinări
  • îmbulinării
  • ‑mbulinării
plural
  • îmbulinări
  • ‑mbulinări
  • îmbulinărilor
  • ‑mbulinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)