îmblătă, îmblăte, (umblătă), s.f. 1. Mers. 2. Aglomerație. 3. (min.) Suitor; construcție înclinată prin care se circulă între două orizonturi miniere. – Var. a lui umblet.

îmblătă, îmblăte, (umblătă), s.n. – (min.) Suitor; „construcție înclinată prin care se circulă între două orizonturi miniere” (Gh. Pop, 1971: 95). – Var. a lui umblet (< umbla + suf. -et).

îmblătă, -e, s.n. – (min.) Suitor; „construcție înclinată prin care se circulă între două orizonturi miniere” (Gh. Pop 1971: 95). – Din umbla „a merge” + -tă.