O definiție pentru Învierea
Ortografice DOOM
!Învierea (sărbătoare) (desp. -vi-e-) s. propriu f. art., neart. Înviere (de ~), g.-d. art. Învierii
Intrare: Învierea
Învierea substantiv propriu feminin
substantiv propriu (SP107FS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |