O definiție pentru Învierea
Ortografice DOOM
!Învierea (sărbătoare) (desp. -vi-e-) s. propriu f. art., neart. Înviere (de ~), g.-d. art. Învierii
Intrare: Învierea
Învierea substantiv propriu feminin
| substantiv propriu (SP107FS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Exemple de pronunție a termenului „Învierea” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50