zăvadă¹ sf [At: CHEST. V/17 / Pl: ? / E: ns cf vedea] (Reg) Lumină dată de foc.

ZĂVADĂ (pl. -vezi) sf. 🐑 Adăpost la șes pentru oi, așezat, făcut din bîrne bine încheiate, ca să nu pătrundă zăpada bătută de crivăț [zăvează „perdea”; comp. și ZĂVAT].

❍ZĂVAT sbst. Băn. 🐑 = ZĂVADĂ: unii plantează arbori în jurul colibelor de cîmp, ca să facă ~ (scuteală), adăpost de vînt (LIUB.) [bg. zavětŭ; comp. și srb. zavetrina].