zăbavnic, -ă adj. (înv.) Care zăbovește, care întîrzie; (înv.) zăbovitor. Cu moartea, în zadar m-amenință în al lui zăbavnic curs (BOLL.). ♦ (mai ales despre mers, pași etc.) Care este încet, greoi. Urcușurile făcute pe măgari, zăbavnice, se înlocuiesc... cu automobilul (PERP.). • pl. -ci, -ce. /<slav. забавьнъ.