ZURGĂLĂU, ZURGALĂU sm. Clopoțel în formă de globuleț (🖼 5383): În văzduh voios răsună clinchete de, zurgălăi ALECS.; zurgălăii sună repede, împrăștiind în întinderi clinchete argintii SAD.; erau înhămați în șir patru cai birjărești, voinici, împodobiți cu canaturi și zurgălăi GN. [comp. ung. zörgeni „a zornăi”].