zoli vb. IV. 1 tr. (compl. indică rufe, haine etc.) A spăla (prost) cu leșie sau săpun. Mama Catinca, spălătoreasă, își zolește albiturile în balie (TEOD.). 2 tr. (pop.; compl. indică aluaturi) A frămînta. 3 refl. Fig. (reg.) A se strădui. Avea să se zolească cu oamenii care nu mai ieșeau la lucru, să-și vadă odată tumul bisericii celei nouă isprăvit (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /<ucr. золити; cf.bg. золя <зола.

ZOLI¹ (-lesc) vb. tr. A spăla rufele cu leșie (sau săpun): să nu zolești Vinerea, ori spre Vineri, că stai pe ceea lume pînă ’n gît în zoală VOR.; pe cînd zolea la fîntînă și plîngea biata nevastă... iacă vine un moșneag VLAH. [comp. bg. zolja, rut. zolyty].

ZOLI² (-lesc) l. vb. tr. A frămînta ceva cu mîinile ori cu lingura ȘEZ.. II. vb. refl. A se sili să facă în grabă; a munci, a se trudi CONV. [zoală²].

ZOLIT¹ adj. p. ZOLI¹. Spălat cu leșie: rufe, cămăși ~e.

zoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, 3 sg. zolește, imperf. 1 zoleam; conj. prez. 1 sg. să zolesc, 3 să zolească