zdravăn, -ă adj. 1 (despre oameni, ext., despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Care este robust, voinic, viguros, puternic. Era frînt de oboseală și totuși se simțea mai zdravăn (REBR.). ♦ (înv.; despre oameni) Care este extraordinar. Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres..., s-a plătit de datorii (CAR.). 2 (despre oameni, ext., despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Care este sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat. Se ridica-n picioare bun zdravăn (CAR.). ◊ Expr. A-și băga (sau a-și vîrî, a-și pune, a-și pleca) capul zdravăn sub evanghelie v. evanghelie. ♦ (despre oameni; de obicei determ. prin „la cap”, „la minte”) Care reacționează normal. Nici zdravăn la minte nu era (STANCU). ◊ Ext. (despre minte, rațiune etc.) Are o minte zdravănă. 3 (despre lucruri) Care are o structură solidă; rezistent, durabil. Acolo-s dulapurile cele zdravene (TEOD.). 4 Care este în cantitate însemnată; abundent, consistent. Trage o dușcă zdravănă (REBR.). ♦ (adv.) Din plin, mult. A încărcat carul zdravăn (CR.). 5 Care depășește intensitatea obișnuită; grozav, puternic. Februarie miroase a iarnă zdravănă (PER.). ♦ (adv.) Cu putere, tare. Împingea zdravăn mașina, dar totuși nu reușea s-o clintească din loc. • pl. -eni, -ene. /<sl. veche здравенъ <съдравьнъ.

zdravăn adj. m., pl. zdraveni; f. zdravănă, pl. zdravene