O definiție pentru zbârcăcire
Etimologice
ZBÎRCĂCI, zbîrcăcesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a strica, a distruge. (din zbîr)
Intrare: zbârcăcire
zbârcăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||