zbanghiu, -ie adj. (pop.) 1 (despre ochi, ext., despre oameni) Care este sașiu. Bănică zbanghiul (STANCU). 2 (despre oameni și despre manifestările lor) Care este neastîmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. Ești cam zbanghiu (POP.). ◊ (subst.) Era ceea ce se numește un zbanghiu (PRED.). • pl. -ii. și spanchiu, -ie adj. /cf. țig. bango „răsucit, strîmbat, schilodit”.

zbanghiu (reg., fam.) adj. m., f. zbanghie; pl. m. și f. zbanghii