ZÎZĂI, ZIZĂI (-zăiu) vb. intr. 1 A bîzîi ușor: se făcu un țîntar și, pe sub seară, începu a zizăi prin prejurul palatului ISP. ¶ 2 A rosti defectuos sunetul j ca z, a șișcăvi [onom.].

ZUZĂI – ZÎZĂI 1.

ZUZUIT sbst. Faptul de a zuzui și rezultatul acestei acțiuni; bîzîit; susur: auzi ~ul din tronișor și de astă dată nu se mai putea stâpîni ISP. [onom.: comp. și ZÎZĂI].