vălătaș sn [At: (a. 1701) BUL. COM. IST. II, 267 / Pl: ~uri, ~e / E: mg vallatás] (Trs; Mar) 1 Interogatoriu. 2 Cercetare juridică.

vălătáș, vălătașuri, s.n. (reg.) 1. Tragere la răspundere: „Mult îmi faceți vălătaș” (Bârlea, 1924, II: 268). 2. Interogatoriu (al martorilor). – Din magh. vallatas „interogatoriu; instrucție” (MDA).

vălătaș, vălătașuri, s.n. – (reg.) Tragere la răspundere: „Mult îmi faceți vălătaș” (Bârlea, 1924, II: 268). – Din magh. vallatas „interogatoriu; instrucție” (MDA).

vălătaș, -uri, s.n. – Tragere la răspundere: „Mult îmi faceți vălătaș” (Bârlea 1924 II: 268). – Din vălaș + -taș.