vârfare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 129^r/21 / V: ~rie sf, ~rva~ (Pl: ~rvări, ~rvare, ~rveri) sf, ~rvăr sn / Pl: ~fări, (reg) ~fării / E: vârf + -are] 1 (Îrg) Vârf (1) de munte. 2 (Îrg; mpl) Creangă din partea superioară a coroanei unui arbore. 3 (Îrg; pex) Vârf (19) al unei plante. 4 (Îrg; pex) Inflorescență. 5-6 (Îrg; spc) Vârfar (8-9). 7 (Ban; Trs) Vârful degetului (de la picior). 8 (Olt) Panglică sau sfoară cu care se împletește capătul cozilor pentru a nu se desface părul. 9 (Îvr; îf vârvare) Literă mare cu care începe un vers.

vârfarie sf vz vârfare

vârvare² sf vz vârfare

vârvăr sn vz vârfare