2 definiții pentru vârdină
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vârdină, vârdine, (vârghină), s.f. – (reg.) Cumpănă de fântână (ALRRM, 1971: 283). Ruda cumpenei de care se atârnă găleata (Papahagi, 1925): „Șezând sara pe fântână / Rumpe-ți-ai zgarda-n vârdină” (Bârlea, 1924, I: 216). – Din sl. vărdina (MDA).
vârdină, -e, (vârghină), s.f. – Cumpănă de fântână (ALR 1971: 283). Ruda cumpenei de care se atârnă găleata (Papahagi 1925): „Șezând sara pe fântână / Rumpe-ți-ai zgarda-n vârdină” (Bârlea 1924 I: 216). – Din sl. vărdina (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: vârdină
vârdină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||