2 definiții pentru vânătorire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÎNĂTORI, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÂNĂTORI vb. v. prinde, vâna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: vânătorire
vânătorire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vânători, vânătorescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.