2 definiții pentru vâlturare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vâltura1 [At: BĂLCESCU, M. V. 570 / V: ~tora, ~tori, vul~, vunt~ / Pzi: ~rez / E: vâltoare] 1 vr A se învârti repede în cerc Si: a se învârteji, a se învolbura. 2 vt (Reg) A piua.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vâltura, vâlturez, vb. I refl. (înv. și reg.) a se învârti, a da ocol.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: vâlturare
vâlturare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||