VRĂBEȚ s.m. (Olt., Ban.) Vrabie. B: Să-mi dați bir tot omul de casa lui cîte trei porumbi și cîte trei brabeți. IR 1755, 18^r. C: Vrĕbécz. Passerculus. AC, 378. Variante: brabeț (IR 1755, 18^r). Etimologie: bg. vrabec, scr. vrabac. Vezi și vrăbecior.

BRABEȚ s. m. v. vrăbeț. substantiv masculin