3 definiții pentru voiniu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
voiniu sm [At: DL / Pl: ~ii / E: voină + -iu] (Mun) 1 Voină (1). 2 Logodnic.
VOINIU, voinii, s. m. (Regional) Voinea. Dur, dur, dur, negrule, dur, Că nu-i fur, ca să te fure, Ci îmi este voiniul meu, Voiniul meu, stăpînul tău, Ginerel părinților, Cumnățelul fraților. TEODORESCU, P. P. 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOINIU, voinii, s. m. (Reg.) Voinea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: voiniu
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
voiniu, voiniisubstantiv masculin
- 1. Voinea. DLRLC DLRMsinonime: voinea
- Dur, dur, dur, negrule, dur, Că nu-i fur, ca să te fure, Ci îmi este voiniul meu, Voiniul meu, stăpînul tău, Ginerel părinților, Cumnățelul fraților. TEODORESCU, P. P. 74. DLRLC
-