voinicel, ~ea [At: M. COSTIN, LET. I, 348/29 / V: (îrg) von~ / Pl: ~ei, ~ele / E: voinic + -el, -ea] 1-4 sm (Hip) Voinic (4-5, 8-9). 5-8 a (Șhp) (Destul de) voinic (15-16) Si: voinicuț (3-6). 9-14 a (Șhp) (Destul de) voinic (19-21). 15 sm (Bot) Varga-ciobanului (Dispacus silvestris). 16 sm (Bot) Crucea-voinicului (Anemone angulosa). 17 sf (Bot) Năsturel (Nasturtium officinale).

voinicel s.m. I Dim. al lui voinic; (pop.) voinicaș. Paserea... lăsă să-i pice din cioc pe oblîncul șelei voinicelului o piatră de zamfir (ODOB.). ♦ Haiduc. Pe cărări pierdute Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind (ALECS.). ◊ (adj.) Unde-s frățiorii mei Voinicei ca niște zmei? (POP.) II (bot.) 1 Crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 2 Varga-ciobanului (Dipsacus silvester). • pl. -cei. /voinic + -el.

voinicel s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele