2 definiții pentru voinicel (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voinicel, ~ea [At: M. COSTIN, LET. I, 348/29 / V: (îrg) von~ / Pl: ~ei, ~ele / E: voinic + -el, -ea] 1-4 sm (Hip) Voinic (4-5, 8-9). 5-8 a (Șhp) (Destul de) voinic (15-16) Si: voinicuț (3-6). 9-14 a (Șhp) (Destul de) voinic (19-21). 15 sm (Bot) Varga-ciobanului (Dispacus silvestris). 16 sm (Bot) Crucea-voinicului (Anemone angulosa). 17 sf (Bot) Năsturel (Nasturtium officinale).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele

Intrare: voinicel (adj.)
voinicel2 (adj.; f. -ea) adjectiv
adjectiv (A69)
Surse flexiune: DMLR, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicel
  • voinicelul
  • voinicelu‑
  • voinicea
  • voiniceaua
plural
  • voinicei
  • voiniceii
  • voinicele
  • voinicelele
genitiv-dativ singular
  • voinicel
  • voinicelului
  • voinicele
  • voinicelei
plural
  • voinicei
  • voiniceilor
  • voinicele
  • voinicelelor
vocativ singular
plural
voinicel3 (adj.; f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicel
  • voinicelul
  • voinicelu‑
  • voinici
  • voinicica
plural
  • voinicei
  • voiniceii
  • voinicele
  • voinicelele
genitiv-dativ singular
  • voinicel
  • voinicelului
  • voinicele
  • voinicelei
plural
  • voinicei
  • voiniceilor
  • voinicele
  • voinicelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)