3 definiții pentru vituță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vituță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 187 / Pl: ~țe / E: vită + -uță] (Reg) 1-2 (Șhp) Vitișoară (1-2). 3 (Hip) Vitișoară (3).
VITUȚĂ, vituțe, s. f. Vitișoară. Eu știu cine ne mănîncă oamenii și vituțele. CAMILAR, N. II 40. Își puseră vituțele în grajduri. AGÎRBICEANU, S. P. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VITUȚĂ, vituțe, s. f. Vitișoară. – Din vită + suf. -uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: vituță
vituță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vituță, vituțesubstantiv feminin
- 1. Vitișoară. DLRLC DLRMsinonime: vitișoară
- Eu știu cine ne mănîncă oamenii și vituțele. CAMILAR, N. II 40. DLRLC
- Își puseră vituțele în grajduri. AGÎRBICEANU, S. P. 28. DLRLC
-
etimologie:
- vită + sufix -uță. DLRM