vini¹ vt [At: CANTACUZINO, A. 86^r/12 / Pzi: ~nesc / E: vină] (Îvr; c. i. oameni) A învinui.

vini²- [At: DN⁴ / V: ~no- / E: fr vini-, vino- cf lat vinum] Element prim de compunere cu semnificația „vin”.

vino- vz vini²-

vini- Elem. de compunere „vin”. • și vino-. /<fr. vini-, vino-; cf. lat. vīnum, -i.

vino- v. vini-.

VINI-/VINO- elem. „vin”. (< fr. vini-, vino-, cf. lat. vinum)

VINO- elem. vini-.

VINI- „vin, vie”. ◊ L. vinum „vin” > fr. vini-, it. id., engl. id. > rom. vini-. □ ~col (v. -col₁), adj., referitor la vii și la producția vinului; ~color (v. -color), adj., de culoarea purpurie a vinului; ~cultură (v. -cultură), s. f., viticultură*; ~fer (v. -fer), adj., care produce vin.