5 definiții pentru viclenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
viclenit1 sn [At: MUREȘANU, P. 170/22 / Pl: ~uri / E: vicleni] (Îvr) 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 Faptă necinstită.
viclenit2, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 103 / Pl: ~iți, ~e / E: vicleni] (Înv) 1-2 (D. oameni) Viclean (2, 4). 3 (D. oameni) Abil. 4 (D. oameni) Crud (19). 5-7 (D. manifestări ale oamenilor) Viclean (9-11). 8 (Rar; d. oameni) Înșelat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viclenit1 s.n. (înv.) Viclenie. • pl. -uri. /v. vicleni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
viclenit2, -ă adj. (înv.) 1 Care este viclean. 2 Care este indus în eroare, amăgit înșelat. • pl. -ți, -te. /v. vicleni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VICLENIT, -Ă, vicleniți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Prefăcut, fals, perfid; viclean. «Tot omu-i slobod la-nvățătură» Glăsuia viclenită scriptură. DEȘLIU, G. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
viclenit, viclenităadjectiv
-
- «Tot omu-i slobod la-nvățătură» Glăsuia viclenită scriptură. DEȘLIU, G. 53. DLRLC
-