velitură sf [At: ISER / V: văl~ (Pl și: văliture), vâl~, vil~ / Pl: ~ri / E: (în)veli + -tură] (Reg) Acoperământ pentru cap, în formă de coif, de pălărie etc., folosit de femei, confecționat dintr-o bucată lungă de pânză albă, brodată (și tivită cu mărgele colorate), înfășurată de obicei pe un cerc sau pe un cilindru de carton (și ale cărei capete sunt lăsate să atârne pe spate) Si: (Trs) vălitoare (1).

velitură s.f. (reg.) Acoperămînt pentru cap, în formă de coif, de pălărie etc., confecționat dintr-o bucată lungă de pînză albă, brodată, înfășurată de obicei pe un cerc sau pe un cilindru de carton (și ale cărei capete sînt lăsate să atîrne pe spate). • pl. -i. /[în]veli + -tură.

vălitură sf vz velitură

vâlitură sf vz velitură

vilitură sf vz velitură