3 definiții pentru vecuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vecuire sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 131v/4 / V: văc~ / Pl: ? / E: vecui] (Bis; înv) 1-2 Vecie (1-2).
vecuire s.f. (bis.; înv.) Vecie. • /v. vecui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văcuire sf vz vecuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: vecuire
vecuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
văcuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||