O definiție pentru varant
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
varant (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
Intrare: varant
varant1 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DER, Scriban | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
varant, varanturisubstantiv neutru
- 1. Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. DER
etimologie:
- (1.) warrant DER
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.