opțiuni
  • info

3 definiții pentru urlător (persoană)

Explicative DEX

urlător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare a, ~i sf / E: urla + -ător] 1 a (D. animale) Care urlă (1). 2 a (D. oameni) Care urlă (5). 3-4 a, sm (îs) Maimuță -oare Maimuță care scoate strigăte puternice specifice și trăiește în America Centrală și de Sud. 5 a (D vânt, apă etc.) Care vuiește. 6 sf (Reg) Pârâu care curge cu zgomot pe o pantă foarte abruptă (formând o cascadă). 7 sf (Reg; prc) Cascadă (1). 8 sf Locul unde se adună lupii și urlă. 9 (Reg) Numele datei când, conform unor credințe populare, Sf. Petru hotărăște cine urmează să fie mâncat de lupi.

urlător s. m. (muz.) Solist de muzică ușoară care cântă foarte tare ◊ „E evident că D. A. și V.P. sunt doi exaltați ritmici, sau, cum se spune – între ghilimele – «urlători».” Luc. 29 VII 67 p. 8 (din urla + -ător, după it. urlatore; DEX – alt sens)

urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător.

Intrare: urlător (persoană)
urlător2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urlător
  • urlătorul
  • urlătoru‑
plural
  • urlători
  • urlătorii
genitiv-dativ singular
  • urlător
  • urlătorului
plural
  • urlători
  • urlătorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urlător, urlătorisubstantiv masculin

  • 1. muzică Solist de muzică ușoară care cântă foarte tare. DCR2
    • format_quote E evident că D.A. și V.P. sunt doi exaltați ritmici, sau, cum se spune – între ghilimele – «urlători». Luc. 29 VII 67 p. 8. DCR2
etimologie:
  • urla + -ător DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „urlător”

Visit YouGlish.com