uns¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 203/31 / Pl: (nob) ~uri / E: unge] 1 Acoperire cu un strat de materie grasă, unsuroasă, lipicioasă etc. în scopul de a proteja, de a da moliciune etc. 2 (Reg; îs) Perie de ~ Bidinea. 3 Aplicare a unui lubrifiant între piesele unui sistem tehnic.

UNS I. adj. 1 p. UNGE: ~ cu mir; ~ cu unsoare, cu alifie pe obraz ¶ 2 Văruit: Văzduhul scînteiază și, ca ~e cu var, Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar (EMIN.). II. sm. Persoană consacrată prin ungere (cu sfîntul mir): unșii Domnului, regii și preoții; derept David șerbul tău, nu întoarce fața ~ului tău (PS.-SCH.); ~ul Domnului, ~ul lui Dumnezeu, se zice în spec. de Is. Hristos.

uns (înv.) s. m., pl. unși (Domnitorul era unsul lui Dumnezeu.)