5 definiții pentru ungurean (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.

ungurean, ~ă [At: LB / V: (reg) în~ sm / Pl: ~eni / E: ungur + -ean] 1 sm, (rar) sf (Înv) Maghiar. 2 smp Populația română din Transilvania, în special cea din vecinătatea fostelor provincii Țara Românească și Moldova. 3 sm Persoană dintre ungureni (2). 4 a (Îvr) Unguresc (1). 5 sm (Reg) Cioban (originar din Transilvania). 6 sma Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută ungureanul (6). 8 sm (Ban; Trs) Vânt care bate (iarna) dinspre nord. 9 sm (Bot; Mun) Ungureancă (5). 10 sm (Reg) Bou de talie mare, mai puțin robust, cu coarne lungi și întinse în laturi.

ungurean m. 1. maghiar; 2. numele Românilor din Ardeal și în special al celor din țara Crișului. ║ se zice de o varietate de boi mari și plăpânzii cu coarne lungi și întinse în lături.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ungureán, -ă, ungureni, -e, (unguran), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Ungureni. 2. (Locuitor) din Ungureni. ♦ (onom.) Ungurean, Unguran, Ungurian, Ungureanu, nume de familie (278 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Ungur[falva] + suf. -ean.

Intrare: ungurean (adj.)
ungurean2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ungurean
  • ungureanul
  • ungureanu‑
  • ungurea
  • ungureana
plural
  • ungureni
  • ungurenii
  • ungurene
  • ungurenele
genitiv-dativ singular
  • ungurean
  • ungureanului
  • ungurene
  • ungurenei
plural
  • ungureni
  • ungurenilor
  • ungurene
  • ungurenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ungurean (adj.)

etimologie:

  • Ungur + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98