uști¹ vt [At: LEXIC REG. 1,23 / Pzi: ~tesc / E: ns cf ucr уста „gură”] (Mar) A săruta.

uști „a săruta” se găsește în Lex., reg. I, p. 23, din Șomcuta-Mare. Pare normal să-l legăm de slavul ust- „gură”, dar pe de o parte un substantiv ust nu apare în românește, pe de altă parte verbul nu e atestat în slavă. Mai normal decît să credem că slava a avut verbul pare că e să considerăm că substantivul există sau a existat în românește fără să fie atestat, căci formația verbala se potrivește mai bine cu normele românești decît cu cele slave.

uștí, uștesc, v.t. (reg.) A săruta. (Maram.). – Cf. ucr. usta (MDA).

uști, uștesc, vb. tranz. – (reg.) A săruta (Lexic reg.). (Maram.) – Cf. ucr. usta (MDA).

uști, -esc, vb. tranz. – A săruta (Lexic reg.). Atestat exclusiv în Maram. – Cf. ucr. usta (MDA).