O definiție pentru tătărât
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tătărât, ~ă a [At: CV 1951, nr. 6, 30 / Pl: ~âți, ~e / E: tătărî] (Reg) 1 Supărăcios. 2 Arțăgos (2).
Intrare: tătărât
tătărât participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)